NEVOIA DE A NE VINDECARE

Nevoia de vindecare vine de dincolo de constientul nostru. Este o nevoie a sufletului. Cand suntem pregatiti, vom cauta inconstient calea pe care s-o urmam. De multe ori intalnim o persoana, sau poate o carte, sau o simpla informatie si exclamam: tocmai de asta aveam nevoie! Nu ne dam seama ca de fapt am cerut-o. m cerut-o pentru ca aveam nevoie de ea, eram pregatiti sa mai facem un pas in evolutia noastra . Am reusit, chiar daca pentru putin timp, sa ne ascultam sufletul, sa-i intelegem nevoile  si-am reusit sa trecem dincolo de Eu. Spiritul ne-a auzit si-a trimis in calea noastra ceea ce aveam nevoie.


De multe ori nu ne ascultam glasul sufletului, nu-i ascultam strigatul, uneori disperat si-atunci nu auzim vocea spiritului. Eul nostru ne stapaneste, striga mai tare, pentru ca asta este singura lui sansa de supravietuire. Ne face sa credem ca noi suntem el. Si asa uitam de fapt cine suntem. Ne spune ca nu avem nevoie de vindecare, ca avem lucruri mult mai importante de facut, cum ar fi sa mergem la un prieten, sa ne rezolvam cumparaturile, sa ne plangem de mila, ca suntem nedreptatiti, ca mai bine vedem un film, ca mai avem de finalizat un proiect. Iar in sinea noastra ne spunem ca suntem foarte motivati. Sufletul mai poate astepta. Pe deasupra, suntem chiar incantati, zicem noi .A meritat. Iar a doua zi o luam de la capat, cu aceleasi stari, aceeasi nemultumire interioara. Asa- zisa fericire de o zi a disparut. Intram intr-un regim cu care ne-am obisnuit si ne intrebam: de ce eu am parte de nefericire ? In plus, mai facem si comparatie . De ce X are parte de mai mult? Dumnezeu ma nedreptateste. Am uitat deja ca mana pe care mi-A intins-o am refuzat-o. Oare am dorit s-o vad ? Am ascultat vocea Lui ?   Sau m-am lasat amagit de propriul meu Eu? Nu-i simplu sa-ti asculti nevoile sufletului,  pentru ca el nu-ti vorbeste asemenea mintii. Si cu cat asculti spusele Eului, cu atat mai putin simti nevoile sufletului si auzi  gandurile lui Dumnezeu. Acestea sunt singurele ganduri adevarate, restul este doar palavrageala  mintii. Daca am asculta gandurile lui Dumnezeu, daca i-am permite Vocii Lui sa se faca auzita in mintea noastra, am sti si ceea ce doreste sufletul nostru.


De multe ori mergem spre ceva. Impulsul vine din interiorul nostru. Dar ce facem cu acest ceva ? Pentru ca ceea ce ne-a impins este dincolo de ratiunea noastra, noi facem ce nu ar trebui-  incercam sa aducem acest ceva la nivelul de perceptie a ratiunii si-am pierdut sansa de vindecare. Am pierdut potentialul maxim de vindecare .Si-apoi ne intrebam: bine, dar am facut si asta ,am facut si cealalta si tot degeaba, nu este nici un rezultat, continui sa ma simt nefericit, neimplinit. Cine vorbeste aici si cine a instrumentat toate acestea? Cine se opune cu atata inversunare? Cui ii este frica ca-si pierde puterea? Cui ii este frica ca-si pierde hrana? Ce-ar insemna pentru Eu vindecarea noastra? Ar fi nevoit sa se faca mic. Crezi ca vrea asta ? El vrea sa fie suveran si noi ii permitem. De ce? Pentru ca nu stim cine  suntem, pentru ca ne-am identificat cu el. Pentru ca el ne asigura Ego-ul. Si-atunci nevoia sufletului cum s-o mai simtim ?


Drumul spre vindecare necesita mult curaj, multa iubire si multa smerenie. Suntem oare dispusi sa le manifestam pe toate trei? Prea mult efort !...spunem noi. Mai bine este cu ce ne-am obisnuit, cel putin stim despre ce este vorba, stim la ce sa ne asteptam. Oare cum o fi sa fim fericiti? Ne este total necunoscut si ne sperie. Este un paradox! Ne dorim cu totii sa fim fericiti, insa, in acelasi timp, ne sperie. E ceva cu totul nou. Ce mai avem noi de facut dupa aceea? Cine are nevoie de raspuns la  aceasta intrebare? Ce parte din noi are aceasta nevoie? Nu cumva acel aspect al nostru care n-a avut acces la cunoasterea  fericirii? Si asta pentru ca el n-a fost creat  odata cu noi, din iubire, din lumina. Este doar ceea ce noi am creat si l-am ridicat pana la cel mai inalt nivel . Si-odata ce l-am adus aici, a devenit stapanul nostru.


 Eva Damian

 

Write Your Review